Cartea, nu filmul ! Am terminat recent de lecturat acest roman și recunosc cu rușine că este prima dată când intru în contact cu acest autor. Mi-a plăcut stilul autorului, cursivitatea acținunii, modul de realizare și prezentare a personajelor, descrierile de peisaje și mai ales prezentarea trăirilor personajelor fără a intra într-o adâncă analiză a psihologiei omului- ceea ce poate fi la unii autori obositoare.

Firul epic urmărește ascensiunea lui Georges Duroy de la un fost militar  angajat mărunt la compania de cale ferată la începutul romanului până la îmbogățirea peste măsură urmare a unui mariaj din interes. Pentru a ajunge să dea această ultimă lovitură  și a se pregăti să devină deputat, Duroy a utilizat lipsit de scrupule foarte multe mijloace și metode imorale care mie personal mi-au determinat o antipatie, chiar scârbă referitoare la acest personaj. Poate că identificarea lui Georges Duroy între oamenii ”importanți” ai zilelor noastre cu toată mizeria parvenitismului mi-a mărit disprețul față de Duroy și personal aș fi ales un alt final pentru roman, un final măcar un pic mai educativ . Cert este că nici după de și-a atins scopul de a se îmbogăți, Duroy nu va renunța la obiceiurile imorale și va continua relațiile de adulter jignind puritatea tinerei sale soții căzută în farmecele unui cuceritor fără inimă. Succesul lui Duroy s-a datorat numai frumuseții chipului și abilității de a nu respecta nicio regulă de bun simț.

Romanul are mult dialog, este un roman ce se poate citi repede având și multe pasaje de dragoste, dar mie mi-a plăcut cel mai mult modul în care este prezentată realitatea morții prin îmbătrânire de către un poet ce conștientizează etapa vârstei a III- a :

sau acest pasaj :

„Și nicio ființă nu se mai întoarce, niciodată…Tiparele statuilor, tiparele în care se refac mereu obiecte la fel, se păstrează; dar trupul meu, obrazul meu, gândurile mele, dorințele mele, nu se vor mai ivi niciodată. Și totuși, se vor naște milioane, miliarde de ființe care vor avea, în câțiva centimetri pătrați, un nas, ochi, o frunte, obraji și o gură ca mine, și un suflet ca al meu, fără ca eu să mai renasc vreodată, fără ca măcar ceva din mine, din mine anume, să mai reapară în aceste nenumărate și deosebite ființe, nemărginit de deosebite, deși aproape la fel.„

Cât despre dragoste și îndrăgostiți, o femeie practică, Madelaine inițial Forestier 😀 , supusă și ea strângerii de avere declară : orice om îndrăgostit e șters din rândul celor vii. Devine nătâng, și nu numai nătâng, dar și periculos…”. 

P.S. Lectura cărtii m-a determinat să caut filmul și sigur o să-l văd cât de curând. E prima dată când voi vedea și filmul imediat după citirea romanului întrucât așa am vrut și după ” Mândrie și Prejudecată”- Jane Austen, dar singur m-am oprit din demers.