Cine mi-a ucis fiul ? de Ștefan Frumușanu- recenzie

  • aprilie 20, 2020
  • Carte

Cine mi-a ucis fiul? de Ștefan Frumușanu


”Cine mi-a ucis fiul?” este o carte lecturată de mine. Am reușit isprava în luna ianuarie și mi-am propus ca în fiecare lună să lecturez o carte!

Subiectul cărții

25 septembrie 1991:un tânăr pe nume Andrei Frumușanu și o tânără cu numele de Aurica Crăiniceanu au murit în Piața Victoriei din București într-un conflict care nu era al lor. Aveau 24, respectiv 27 de ani.

În București avea loc atunci cea de-a patra mineriadă, iar acești doi tineri s-au aflat la locul greșit, în momentul greșit. Dosarul de crimă a rămas nerezolvat în primii 24 de ani. Nimeni nu poate să ofere un răspuns familiilor care se întreabă și azi cine le-a ucis copiii. Prezenta carte semnată de tatăl lui Andrei Frumușanu, este nu doar povestea acestor crime neelucidate, dar și o tristă aducere-aminte despre lipsurile sistemului de justiție din primii 25 de ani de istorie românească postcomunism.

„Cine mi-a ucis fiul? este jurnalul unui tată a cărui viața se schimbă pentru totdeauna în ziua 25 septembrie 1991, ziua în care unicul fiu i-a fost ucis prin împușcare. De atunci anii familiei Frumusanu s-au scurs între drumul la cimitir si o carare sinuoasa, ametitoare, chinuitoare, prin labirintul tribunalelor. Dar aceasta carte este deopotriva un manual de istorie recenta si un dosar politic. Mesajul ei? Orice om are dreptul la povestea lui, dar, mai cu seama, la dreptate si la adevar, oricat de incalcite s-ar dovedi itele deciziilor politice. Este cartea unui om curajos si a unui tata care inca mai are incredere in justitie.(preluări dinTatiana NICULESCU Bran)

„La inceput, gandul de a scrie aceasta carte m-a entuziasmat. Mi-am spus ca amintirile frumoase, triste sau crancene despre cum a trait si a murit unicul nostru fiu, Andrei Frumusanu, trebuie sa fie dedicate si transmise minunatilor tineri din aceasta tara si opiniei publice care trebuie sa afle cum a fost ucis nevinovat si prin ce greutati si traume morale am trecut noi, parintii lui, timp de peste 20 de ani… Am constatat, pe parcurs, ca acest gand nu era usor de realizat si ca atunci cand copiii mor inaintea parintilor, sensul vietii lor se pierde!” -Ștefan Frumușanu.

Cine mi-a ucis fiul ? pentru mine!

Am fost total captivat de această carte. Plecând cu autobuzul sau cu trenul cartea se deschidea în mâinile mele chiar și dacă numai pentru 5-6 pagini pana stația de destinație. Aveam un timp mort la muncă, deschideam cartea. Acasă tot timpul liber i l-am dedicat! În 7 zile a fost gata.

M-a pătruns mult tragismul întâmplărilor. Modul în care 2 vieți au fost întrerupte cu toate că nimic nu prevestea. Ambii eroi au fost uciși în timp ce mergeau pe trotuar. Mergeau într-o zonă care nu avea nimic de-a face cu manifestările huliganice ale minerilor aflați în curtea Guvernului. Ei practic nici nu știau ce se întâmplă. Își vedeau de viață lor. Au fost împușcați și reprezintă unul dintre multele episoade de sacrificiu neimpus și fără consecințe. Rămâne doar durerea familiei, durere pe care o resimți indiferent cât de ”tare” vrei să te ții. Este prima carte care m-a afectat emoțional atât de mult încât am plâns de mai multe ori. Și nu e lucru ușor să plâng, mai ales că am văzut multe nedreptăți de-a lungul celor 39 de ani.

Recomand cu toată încrederea această carte și aștept părerile dvs referitor la efectul pe care l-ați resimțit.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *