”Destinul unui disident: Paul Goma” este romanul care reușește să redea o parte a existenței și a luptelor purtate de către Paul Goma pentru respectarea drepturilor omului de către sistemul comunist, luptă încheiată forțat prin exil în anul 1977. Personal vizionasem pe youtube și un documentar referitor la Paul Goma, iar această carte mi-a fost oferită spre lecturare de o colegă blogosferică – Alexandra Tătaru căreia îi mulțumesc pe această cale- exact în această perioadă în care vreau să aflu cât mai mult despre dramele comunismului și să îmi făuresc o scară valorică a oamenilor numai bună să o folosesc etalon în viața de zi cu zi. Cartea este bine structurată și poate fi citită de către orice persoană chiar dacă nu a mai citit nimic anterior referitor la represiunile sistemului comunist făcute pe toate căile pentru a înlătura orice formă de ”existență” care nu intră în normele comunismului. Destinul domnului  Goma a fost să se lovească de comunismul forțat din primii ani de viață 1941 când tatăl i-a fost săltat și dus de agenții NKVD în Siberia pentru că păstra în casă un drapel românesc. În 1943, Eufimie Goma considerat mort a fost regăsit și s-a refugiat cu familia în Transilvania. În ianuarie 1949 părinții i-au fost arestați pe nedrept și până în mai , copilul de 13 ani a rămas singur pe lume alergând să-și găsescă părinții pe la porțile Securității diferitelor orașe. Din 1952 când era elec cl. X-a Paul Goma a fost ”convocat” 8 zile la Securitatea din Sibiu pentru că vorbise despre partizani, apoi este exmatriculat din toate școlile din țară . De la acest episod Securitatea va fi umbra lui Goma si a sotiei lui, iar eu ii felicit sincer pentru rezistenta la tracasari si puterea de a-si exprima constant punctul de vedere.

Romanul contine documente strict secrete ~ desecretizate ~ care au fost intocmite de Securitate si va asigur ca reprezinta o lectura incitanta. Pentru mine primul imbold pe care l-am simtit dupa ce am terminat romanul a fost sa-mi propun sa citesc un roman de referinta al operei lui Paul Goma, respectiv : ~ Culoarea Curcubeului – 1977 ~ si sper sa-l gasesc la biblioteca intrucat am inteles ca au fost mari probleme cu distribuirea lui si s-a preferat arderea foarte multor exemplare cu toate ca lucrurile se intamplau dupa anul de referinta 1989. Pacat!

Am descoperit pe blogul opozantului Paul Goma foarte multe documente interesante, serviti-va !