Început în anul 2014 la sfârșit de decembrie acest roman nu s-a lăsat ”cucerit” de mine prea ușor și astfel abia astăzi l-am terminat de lecturat ( aduc în favoarea mea Sărbătorile de Iarnă cu toate tradițiile și activitățile care ocupă mult timp ). ”Idiotul” este romanul al cărui titlu m-a atras încă din vremea în care eram școlar, acum mulți- mulți ani, mă bucur că am reușit să-mi acopăr această ”restanță ” a adolescenței și menționez că niciodată nu e prea târziu pentru asemenea reparații 😀 .  Acum după ce l-am citit chiar mă bucur că nu am pus mâna pe el la 15-17 ani întrucât atunci ar fi fost cam greu de lecturat și mai ales ar fi fost greu de înțeles stările emotive ale personajelor și mai ales trăirile lor interioare prezentate de către autor. Pentru prima dată am intrat în contact cu opera acestui mare scriitor și pot spune că acesta, cel puțin în acest roman, clădește personaje complexe și introduce cititorul în sufletul acestora. Romanul are foarte multe personaje ceea ce-i oferă o multitudine de acțiuni, dar în centru se află prințul Lev Nikolaevici Mîșkin și modul în care reușește să înțeleagă și să trăiască dragostea lăsând la latitudinea cititorului mesajul pe care-l reprezintă finalul respectiv întoarcerea la aceeași stare de idioțenie a prințului. Eu aș vedea toată acțiunea romanului ca un lung vis al lui Mîșkin aflat la tratament în Elveția pentru vindecarea de ”idioțenie” datorită întoarcerii la aceeași stare prezentată la începutul romanului ca într-o călătorie în cerc. Sunt multe personaje în roman și fiecare are rolul și structura sa Parfion Rogojin,  familia Epancin (Aglaia, Lizaveta Prokofievna, Ivan Feodorovic), Lebedev cu ai săi copii, Nastasia Filippovna, Toțki, Gavrilă Ardalionovici cu părinții și sora Varvara iar acest lucru dă complexitate romanului.

Recunosc faptul că nu mă dau în vânt după analize psihologice și lecturarea descrierilor prea amănunțite a trăirilor personajelor și pentru acest lucru pe la mijlocul romanului mi-a fost greu să-mi păstrez interesul și concentrarea 😀 ! Eu mereu evit să dezvălui prea multe amănunte dintr-o carte citită tocmai pentru a păstra atractivitatea ei pentru cei care se hotărăsc să o citească, așa că vă pot spune că” Idiotul ” merită lecturat !

Acum la final consider că acest roman este un câștig real pentru orice persoană care-l va citi!

”Laş e acela care se teme şi fuge, acela însă care se teme, dar nu fuge, nu este tocmai un laş.

Dostoievski în Idiotul”