Recent am reușit să văd și filmul acesta, Child 44 și pot spune că l-am ales deoarece mi s-a părut titlul cam ieșit din tipar. Adevărul este că mă așteptam la un film despre copii, viața lor grea, eventual într-o unitate specială de lipsire de libertate conform numărului din titlu. Nu am stat pe gânduri, am dat play și era cam rar mă uit eu la un film fără să citesc o recenzie, un review măcar. La început filmul nu mi-a părut a fi bun,dar urmărindu-l cu răbdare a început să mă captiveze. Suspans, acțiune, dramă sunt câteva cuvinte pe care le acord acestui film și țin să remarc modul foarte bun în care actorii și-au jucat rolurile. M-a deranjat un pic acel accent rusesc al exprimării, dar te înveți cu el și parcă-ți lipsește când nu-l mai auzi.

Polițist fiind și eu am apreciat acțiunea din Rusia sovietică a anului 1953 în care se mușamaliza orice fărădelege pentru că „În Paradis nu există nici un fel de crime.” Leo Demirov ( Tom Hardy ) care-și pierduse statutul special de agent al poliției secrete pentru că nu a denunțat-o pe soția lui pentru faptele ei de împotrivire față de ”sistem” primește un post în provincie unde a fost exilat. Uciderea unui copil într-un mod foarte brutal având și urme de abuz sexual îi trezește amintiri referitoare la o crimă asemănătoare comisă în apropierea Moscovei. Atunci chiar el i-a dus vestea colegului său că fiul lui a fost lovit de tren, pentru mușamalizarea unui caz atât de grav, și l-a obligat pe acesta să accepte varianta oficială. Acum oarecum mai liber de presiunea funcției importante și de obligația de a apăra ” paradisul” sistemului comunist care se instaurase, își permite să înceapă o anchetă serioasă.

Dorința de aflare a adevărului crește cu cât descoperă mai multe crime cu același mod de operare, ceea ce-l duce cu gândul la un criminal în serie nepedepsit. Cu toate că se expune din nou furiei ” sistemului” reușește să-l atragă și pe generalul Mihail Nesterov și împreună cu publicul spectator reușește să pună cap la cap multe detalii ignorate de alți anchetatori.

Chiar nu mai știu dacă este prins și criminalul 😀 sau dacă primește o pedeapsă de la autoritatea divină, dar știu că filmul merită să fie văzut. Prin film, dacă ai la bază și un pic de istorie referitoare la exigențele comunismului special, poți simți cu adevărat acea tensiune și nedreptate a traiului într-o societate guvernață de dictatură și în care supunerea e singurul mod de supraviețuire.

Dacă am reușit să conving pe cineva să vadă acest film bazat pe romanul omonim al lui Tom Rob Smith, aș fi tare curios să aflu și părerea de după vizionare. Eu am rămas reflectând și sunt convins că astfel de întâmplări au fost posibile nu numai în Rusia, ci în toate țările care au beneficiat de bunăstarea comunismului de tip sovietic. Cam așa se întâmplă când politicul dictează tot și răpune cu dictatură instituțiile de stat.

Vă doresc vizionare plăcută pentru că e un film din anul 2015 care merită văzut!