Din amintirile mele cele mai vechi îmi apar acum frânturi care pot fi catalogate istorice, frânturi imposibil de repetat în aceste zile, imposibil de acceptat, dar totuși reale și adevărate încercări limită ale oamenilor muncii de acum 25-30 de ani !

           Prin anul 1987 eram la bunicii materni în satul Motnău, com. Dumitrești, jud. Vrancea, zonă de munte unde  nu se putuse instaura Cooperativa de stat întrucât terenurile erau pline de râpi și neproductive ! Cu toate acestea oamenii nu au scăpat de ”binefacerile comunismului” și au fost înlănțuiți nu prin furtul terenurilor, ci prin furtul rezultatelor muncii lor și prin obligarea mocanilor de a munci mai mult pentru atotputernicul stat și pentru măria sa conducătorul suprem Ceaușescu ! Într-o frumoasă zi de primăvară bunica m-a trimis de acasă, aveam7 ani, cu 5 din cele 11 capre; 2 vițele de maxim 1 an și o vacă bătrână în poiană ” la Ilie” un punct departe de locuința de domiciliu ! Urma să vină cineva nu mai știu de la ce instituție de stat să facă inventarul animalelor de curte și să-l compare cu cel din anul precedent ! M-am supus am dus animalele înpreună cu bunicul și am mai refvenit acasă seara târziu și înfometați după ce mămăliga și brânza luate cu noi inițial fusese deja digerate ! Astfel am scăpat animalele de la inventariere iar bunicii mei au putut să le sacrifice și să le dăruiască propriului consum și susținerii existenței ! În acea perioadă fermierii erau obligați să dea statului la prețuri de nimic stabilite de conducerea tării atât animalele cât și bunurile rezultate din exploatarea acestora : ouă, lână, lapte, piele și erau practic transformați în sclavii statului! Doamne ferește să fi murit vreo vacă sau vițel la fătare că era ancheta mai mare decât la decesul unui om iar acea stare de fapt l-a determinat pe bunicul să-și omoare 2 cai aruncându-i spre moarte într-o râpă pentru a-i fi scăzuți din inventar , după ce le-a prezentat oasele echipei de control ! Cam așa era atunci și sunt convins că bunicii mei precum și alți mocani cu drag ar fi muncit pentru creșterea numărului de animale în ograda proprie dacă acestea le-ar fi aparținut în totaliate atât fizic cât și prin produsele rezultate și ar fi pus încă din acele timpuri bazele unor ferme private !

            În zilele de astăzi,  democrația permite oamenilor să se dezvolte, să-și facă afaceri și să muncească pentru creșterea acestor afaceri și pentru îmbunătățirea nivelului propriu de trai ! Rămânând la fermieri, aceștia au putut să-și mărească numărul de capete de bovine, să-și vândă la piața liberă produsele lapte, carne, piele, iar alți întreprinzători să preia aceste materii prime, să le proceseze și să le dea valoare în forma unor produse finite numai bune de consumat de întreaga populație ! Acesta este cazul societății Danone care în România a luat ființă în anul 1996 și a produs primul lot de iaurt în 1999  având acum peste 60  de referințe de produse  provenite de la mai mult de 8200 de văcuțe din fermele partenere Danone, 3 fiind din zona orașului în care locuiesc, Focșani! 

              Campania Blogalinitiative în colaborare cu Danone urmmărește să prezinte prin intermediul bloggerilor nivelul de calitate al produselor Danone și se oferă posibilitatea ca un număr de 9 bloggeri să constate la fața locului cum se face iaurtul Danone acoperindu-se cele 3 mari ramuri ale transformării laptelui în iaurt și anume producția de lapte-poziția de fermier, transportul laptelui până la fabrică- poziția de transportator și poziția controlorilor de calitate, adică acei bloggeri care vor merge în fabrică pentru a asista la procesul de fabricare a iaurtului, formându-se 3 echipe care să aibă reprezentant al tuturor celor 3 ramuri de activitate menționate anterior! Echipele formate vor urma drumul transformării laptelui și vor explica prin articole cititorilor experiența trăită fiind coordonați și consiliați de unul din căpitanii de echipă! Astfel s-a născut DRUMUL LAPTELUI campanie la care vreau să particip în calitate de fermier tocmai pentru a retrăi o parte din clipele de unire cu văcuțele așa cum în copilărie le-am trăit cu drag și nici acum nu le pot uita !

                Aștept decizia colegilor bloggeri și a juriului și promit că nu mă supăr în cazul în care voi ajunge la coada vacii cu o tabletă în mână!

               Iată fermieri dedicați muncii lor !