….. iartă-mă, Majestate, că nu te-am făcut să fii mândru de mine și de generația mea. Am știut mereu de tine, am citit în multe surse de informare și am făcut o ”medie” a informațiilor. Nu sunt în rândul celor care acum abia află de lupta și zbaterea dumneavoastră. Cu toate acestea și aceștia merită apreciați chiar și pentru simplul motiv că au avut interesul să afle realitatea istorică. Au abandonat indolența și s-au aplecat spre câteva file de istorie necitite până acum. Au citit, au realizat, au conștientizat și ulterior au construit drumul de flori albe. Pe acesta, cu regretul unei impresionante majorități a populației României, ai pășit astăzi pentru ultima dată.

Au ieșit cu mic cu mare românii să te conducă spre nemurire, Majestate!

S-au alăturat ție atât la București la Palatul Regal cât și pe traseul spre Curtea de Argeș. I-ai văzut cu siguranță din mersul tău spre nemurire. Le-ai răspuns tot cu respect și demnitate așa cum ai făcut-o mereu, sunt sigur. Măcar acum sigur te-au înțeles mai mulți, sigur ai luminat mai mulți și sper că au decis să te țină minte ca un mentor de moralitate și iubire de patrie.
Pe mine, te rog să mă ierți, întrucât nu am avut tăria să-ți urmăresc acest ultim drum. Știu că a fost minut cu minut transmis pe canalele de televiziune. Am preferat să urmăresc documentare și interviuri ale Măriei Voastre și să vă păstrez viu. Am preferat să mă educ așa cum nu aș putea reuși fără mesajele din aceste interviuri. Fără exemplul Măriei Voastre nu aș putea să ating înalte culmi ale iubirii de Patrie și ale înțelegerii și îngăduinței față de semeni.

Am toți bunicii plecați în lumea celor drepți, dar să știți, Măria Voastră, că pe niciun bunic nu mi l-am plâns cu atâtea lacrimi. Sigur și ei vor înțelege că nu se pot compara, mai ales că un bunic a slujit țara și a respectat ordinele Măriei Voastre pe câmpul de luptă!

              Odihnă mai ușoară decât viața, Măria Ta!